Pe lângă ulei esențial, tanin, magneziu, flavonoide, alcaloizi, frunzele de rozmarin mai conțin un ingredient deosebit, alfa-pinenul, un compus organic din clasa terpenelor. El se găsește în uleiurile unor specii de conifere, în special în pin. Se spune ca alfa-pinenul este sursa pentru producerea de camfor, existent și el în rozmarin.
Utilitate și beneficii:
Se folosește ca plantă medicinală, condiment, ingredient în cosmetică. Este folosit în bucătărie în asezonarea cărnii grase, dar este potrivit și pentru cartofi, pizza, brânză, paste. Se mai folosește în prepararea oțetului sau a diferitelor uleiuri de plante pentru că mirosul rozmarinului intensifică mireasma.
În cazul durerilor de dinți și gât, infuzia de rozmarin poate fi de folos (gargară sau spălături de gură) datorită efectului antiseptic. Aceasta se prepară din frunzele de rozmarin lăsate la infuzat în apă fierbinte. Ceaiurile din comerț recomandă în prospect cantitățile ce trebuie folosite. De regulă, 2 lingurițe de frunze (sau una cu vârf) la 250 ml apă clocotită lăsate timp de 15 minute.
În cosmetică, infuzia de rozmarin combinată cu balsamul este recomandată pentru părul închis la culoare, pentru că accentuează culoarea părului și îi dă strălucire.
Crenguțele proaspăt culese de rozmarin împreună cu cele de lavandă pot fi folosite pentru a împrospăta aerul dintr-o încăpere și pentru a ține moliile departe.
În continuare las o rețetă ușoară pentru prepararea unui unguent cu rozmarin preluată dintr-o revistă de profil.
Se topesc 200 g unt shea. Se pune deoparte și se adaugă o mână de rozmarin (proaspăt sau uscat) și amestecă bine. Se lasă la răcit și după 24 ore se topește din nou compoziția și se trece printr-o bucată de pânză. Conținutul rezultat se depozitează într-un borcan la temperatura camerei. Se folosește la nevoie.
Utilitatea Plantelor Medicinale 