Principiile active din plantele medicinale sunt cele care dau calitatea produsului. Ele îi determină caracteristicile purgative, emoliente, expectorante, coleretice, carminative, antidiabetice, purgative, laxative, etc, despre care citim la proprietăți. Definițiile acestor proprietăți le găsiți și aici pe site în secțiunea ”Dicționar termeni utilizați”. Rolul principiilor active poate fi jucat de o singură substanță sau de un complex de substanțe. Ele se găsesc rar localizate în toată planta și se acumulează în diferite părți componente. De aceea, atunci când culegem noi planta, este important să ne documentăm anterior când să culegem planta și ce să folosim de la ea așa încât să beneficiem de maximul de substanțe active acumulate.
Clasificarea principiilor active din plantele medicinale și aromatice se bazează pe următoarele criterii: natura chimică, proprietățile fizico-chimice, acțiunea biologică. Cele mai importante grupe de principii active sunt: glucidele, pectinele, mucilagiile și gumele, uleiurile grase, uleiurile volatile, rezinele, acizi organici, glicozidele, saponinele, materiile tenante, principiile amare, vitaminele, alcaloizii, coloranții vegetali, antibioticele și fitoncidele, substanțele minerale. Le-am detaliat mai jos pentru că ne ajută să facem conexiunile între substanțele componente și proprietățile lor.
Glucidele, hidrații de carbon, sunt substanțe formate din carbon, hidrogen și oxigen și sunt considerate macronutrienți, alături de lipide și proteine. Reprezintă o resursă energetică și au un rol important în metabolizarea hormonilor. Se clasifică în trei grupe: monozaharide, oligozaharide și polizaharide.
La rândul lor monozaharidele se clasifică în peptoze și hexoze, funcție de numărul atomilor de carbon. Cele mai cunoscute hexoze sunt fructoza și glucoza.
Cele mai cunoscute oligozaharide sunt dizaharidele, respectiv zaharoza, lactoza, maltoza. Monozaharidele și dizaharidele sunt considerate glucide rele, iar restul de oligozaharide și polizaharide sunt glucide bune.
Ca exemple la polizaharide, enumerăm amidonul (se găsește în cartofi, cereale), glicogenul, celuloza.
Glicozidele sunt compuși din clasa hidraților de carbon sau glucidelor. Cea mai frecventă monozaharidă care intră în compoziția glicozidelor este glucoza de unde și denumirea de glicozidă. De la recoltare până la uscare, glucozidele pot fi descompuse sub acțiunea enzimelor, diminuând calitatea produsului. De aceea se recomandă uscarea rapidă a plantei pentru a scurta timpul de acțiune al enzimei. Produsele care conțin glicozide au proprietăți revulsive, laxative, cardiotonice. Tipuri de glicozide:
- glicozide cardiotonice (cardenolide) – au acțiune asupra cordului (scade pulsul, regularizează ritmul și bătăile inimii);
Ex: se găsește în frunzele plantelor din familiile Apocnaceae, Liliaceae si Scrophulariaceae;
- antracenozidele au acțiune laxativă sau purgativă sau laxativ-purgativă (antracenozide);
Ex: frangulina și senozida. Se găsește în rădăcinile mai multor plante, dar, în special, în scoarța și frunzele de Rhamnus frangula (crușin);
- saponozidele au acțiune expectorantă, hemolizantă și depurativă. În contact apa și agitate dau o spumă abundentă. Atenție însă, se menționează că pot provoca vărsături în cantități mari (sursă ”Sănătatea Carpaților” de Emil Păun);
Ex: tigonina, gitonina, digitonina, holoturina. Se găsesc în plantele aparținând familiilor Dioscoreaceae, Amarylidaceae, Liliaceae, Scrophulariaceae;
- tioglicozidele au acțiune revulsivă, activează local circulația sângelui (revulsia este o iritație locală a pielii produsă de aplicarea unor substanțe cu scopul de a dirija sângele stagnat într-un organ sau într-o regiune inflamată a corpului);
- flavonozidele determină culoarea galbenă a plantelor. Principala acțiune a flavonozidelor este aceea de vitamine P sau factori P ( factori de permeabilitate), al căror rol este de a mări rezistența vaselor capilare.
Ex: apigenolul, crisolul, taxifolol, gossipina. Se găsesc în florile și rădăcinile unor plante din familiile Scrophulariaceae, Compositae, Leguminosae, Rosaceae;
- antocianii sunt considerați factori P alături de flavonozide si proantocianidoli (diminuează permeabilitatea și cresc rezistența capilarelor). Au acțiune antiinflamatoare și acțiune diuretică, care este însoțită de o creștere a eliminării acidului uric, acționează ca antioxidanți și captatori de radicali liberi.
Ex: peonina, malvina, cianina, rutinul. Se găsesc în flori, fructe, frunze, rădăcini care își schimbă culoarea în funcție de PH-ul celular.
- cumarine si furanocumarine
Ex: cumarinele se găsesc în plantele din familiile Apiaceae, Fabaceae, Lamiaceae, Asteraceae, Solanaceae, Rubiaceae. Furanocumarinele se gasesc in familiile Apiaceae si Rutaceae;
- derivați ai acizilor polifenolicarboxilici;
Acizii fenolici au proprietăți terapeutice interesante. Astfel:
· acidul clorogenic, cinarina, izomerii lor și acidul cicoric sunt substanțe coleretice și colecistochinetice;
· acidul rosmarinic, prin proprietățile antioxidante , anihilează acțiunea radicalilor oxid si peroxid care intervin în procesele infecțioase și de îmbătrânire și activează circulația cerebrală;
· angorozida A este un citostatic;
· echinacozida este imunostimulatoare, iar acidul litospermic este un antigonadotrop, tireotrop și hipoglicemiant.
Acizi organici (carbonici) sunt compuși răspândiți în regnul vegetal, atât în stare liberă, cât și în formă de săruri sau esteri și utilizați pentru corectarea gustului neplăcut al medicamentelor. Cei mai cunoscuți acizi organici sunt: oxalic, malic, citric, tartric, chinic, cafeic.
- Taninurile sunt o grupă de principii active care precipită proteinele și au acțiune hemostatică, astringentă, antiseptică. Produsele care conțin taninuri sunt utilizate în tratamentul rănilor, stomatitelor, gingivitelor, în tratamentul diareei.
Holozidele fac parte din clasa hidraților de carbon, care în unele cazuri împiedică acțiunile terapeutice ale unor substanțe, iar în alte cazuri au un rol activ de sine stătător. Exemplu de holozide: gume, pectine, mucilagii, amidon, celuloză.
- gumele – au acțiune emolientă;
Ex: se găsesc în semințele plantelor din familiile Leguminosae, Liliaceae și în tuberculii plantelor din familia Araceae, sub formă de substanțe de rezervă;
- pectinele – au acțiune coagulantă, acționează asupra trombocitelor mărind viteza de coagulare a sângelui;
Ex: se găsesc în structura peretelui celular al plantelor, mai ales în fructe, în bulbi și fibre vegetale.
Pectinele sunt substanțe hidrofile, care în contact cu apa formează soluții vâscoase. În fructele coapte, pectinele se combină cu apă, glucide și acizi și dau naștere la geluri. Pectinele nu sunt digerate, sunt descompuse în acizi pectici în colon sub acțiunea florei bacteriene și generează un PH nefavorabil dezvoltării florei microbiene patogene. Pectinele întârzie absorbția alimentelor și scad glicemia și nevoia de insulină. Determinând o hipersecreție de acizi biliari, mobilizează colesterolul în sinteza acestora și scad astfel colesterolemia (previn maladiile cardiovasculare).
- mucilagiile – au acțiune emolientă;
Ex: se găsesc în scoarțele unor copaci, în semințe unde au rol de a reține apa, preîntâmpinând procesul de deshidratare;
- celuloza – are rol în activitatea tubului digestiv.
Ex: se găsește în țesutul lemnos și este asociată în plante cu substanțe precum lignina, pectina, hemiceluloza, diferite rașini, lipide, glicozide, taninuri, etc.
- amidonul – are acțiune energetică;
Ex: rezultă în urma procesului de fotosinteză și se depozitează în semințe, bulbi și tuberculi;
Vitaminele reprezintă o grupă de principii biologice active necesare desfășurării normale a proceselor vitale. Organismul uman are nevoie de un aport zilnic din următoarele vitamine: A, B1, B2, B6, B12, C, D – D1 – D3, E, H, K – K1 – K2, PP, acid pantotenic, acid folic.
Ex: Vitaminele constituie principiile cele mai importante care sunt sintetizate în frunze (în special);
Uleiurile volatile sunt amestecuri de diferiți compuși chimici care sunt volatile, au miros aromatic și de regulă solubile în alcool. Ele sunt alcătuite din hidrocarburi saturate și nesaturate, cetone, oxizi, lactone, alcooli, aldehide, acizi carbonici, sesquiterpene. Au acțiune antiseptică, carminativă, antispastică, colagogă, diuretică.
Ex: se formează în celule sau țesuturi precum epiderma petalelor, în perii glandulari de pe părțile aeriene ale plantei, în frunze, fructe.
Se întâlnesc, de exemplu, în celulele petalelor de Rosa canina (măceș), în perii secretori de la plantele familiei Labiatae.
Alcaloizii sunt compuși organici complecși, care conțin azot în molecula lor, au reacție alcalină și se folosesc mai mult sub formă de săruri. Se întâlnesc mai ales în plantele cu flori. Alcaloizii au o acțiune puternică asupra organismului chiar și în doze mici. De menționat că unele plante toxice au alcaloizi ca principii active.
Principiile amare reprezintă o grupă cu caracteristică comună, respectiv gustul amar; stimulând secreția gastrică și mărind pofta de mâncare.
Antibioticele sunt substanțe de origine vegetală elaborate de bacterii, ciuperci, licheni și au rolul de a inhiba dezvoltarea agenților patogeni.
Fitoncidele sunt substanțe de origine vegetală cu acțiune antimicrobiană.
Rezinele sunt compuși rezultați din oxidarea completă sau incompletă a uleiurilor volatile.
Ex: se găsesc preponderent în conifere;
Coloranții vegetali cei mai cunoscuți sunt: clorofila (verde), carotenoizii (galben), flavonoizii (galben), antrachinone (portocaliu, roșu), antociani (roșu, albastru, violet);
Ex: se găsesc în diferite organe vegetative ale plantei.
Uleiurile grase sunt substanțe formate din esteri ai glicerinei cu acizi grași și sunt utilizate la prepararea de unguente, au acțiune coleretică, purgativă și sunt folosite în tratamentul bolilor aparatului circulator, locomotor, respirator.
Utilitatea Plantelor Medicinale 